Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2020

📺 Canal YouTube



🔔 Abonează-te la canal

Credințe și obiceiuri românești la logodnă și nuntă

Pentru că am văzut puține articole care să vorbească despre superstițiile nunții românești de odinioară, m-am gândit să redau câteva, aici. Aceste superstiții au fost adunate de George S. Ioneanu și publicate într-o colecțiune în anul 1888, la Buzău. Iată ce spuneau bătrânii: O logodnă nu este bine să se facă Marțea, Miercurea și Vinerea, fiind zile păgubitoare. În seara când pețitorii se duc la fată, după ce bea și ea din plosca cu vin, pe nebăgate în seamă pune în acea ploscă o mică bucățică de lemn dintr-un jug, că de va lua în căsătorie pe flăcăul ce-o pețește, să fie amândoi nedespărțiți ca doi boi într-un jug și  în viața lor să tragă deopotrivă în dreptate. După ce o fată se logodește, atât ea, cât și mă-sa cu celelalte surori (de mai are), nu mai torc până când se face nunta, ca să nu se întoarcă logodna . În ziua de nuntă, mirii nu mănâncă carne, ca să le fie corpul ușor, să aibă noroc și să trăiască ani mulți. Mai înainte de a pleca mi...

Cum luau naștere cântecele tradiționale?

Pagină din Der Zupfgeigenhansl (Folk Songs, German) Dovadă dintr-o nuvelă daneză de Iohannes V. Jensen Cum lua naștere un cântec tradițional? Mai bine decât orice teorie seacă, ne-a prezentat procesul creației, introducându-ne într-un mediu sătesc, un scriitor danez de mare valoare, Iohannes V. Jensen (1873 - 1950). Pasajele care urmează sunt extrase dintr-o nuvelă vestită în literatura daneză, intitulată „Înflorire în tăcere“, din seria „Povestiri din Himmerland“. Jensen are un renume mare în istoria evoluției culturale a Danemarcei. La începutul secolului al XX-lea, spun istoriile de literatură, a creat și a dat o ținută nouă limbii literare daneze. Ca Grundtvig a căutat și Jensen să redea specificul poporului și a descris, ca în nuvela de mai sus, poporul de la țară, din Iutlanda, din locul natal  Himmerland (epoca 1848 - 1880), înainte de introducerea trenului și a mașinilor agricole. (Țăranul servitor Niels este părăsit de Cristina care îi promisese să-l ia de...

Elogiu adus străbunicii Catinca

Dacă străbunica nu ar fi fost răzbătătoare - eu nu aș fi cunoscut lumea aceasta. Spun pentru că am auzit multe lucruri de laudă despre ea și astăzi vreau să-i continui un piculeț povestea. Cum am scris și data trecută, străbunica Ecaterina (Catinca) și-a perindat tinerețea în anii pribegi, 40 - 50 - 60, ani plini de durere și amărăciune. Începuturile nu-și arătau colții, ea era o femeie cochetă, purta pălărie și umbreluță, părul pieptănat cu cărare pe mijloc după moda timpurilor. „Cea mai frumoasă femeie din Vorovești...!“ după cum o lăudau oamenii. Când văd fotografiile ei mă gândesc la Maria Tănase cu care o asemăn foarte mult. Și îmi răsună în gând cântecul «Pe vale țațo, pe vale/ C-a făcut mazărea floare...» Aprigă dar blândă, iute dar domoală. Aceasta era străbunica. Însă anii grei ce au venit au lăsat în urmă cochetăria. I-a fost dat să-și crească cei 8 copii, printre gloanțe, lipsuri și cote, în căsuța ei mică, de „pe vale“, pe locul fostei potlogării a bisericii. 8 ...