Radu Cimpoi

O întâlnire fără fast, dar cu profunzime În anul în care marcăm 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, memoria publică revine, firesc, asupra uneia dintre cele mai puternice și complexe figuri din istoria modernă a țării. Regină, scriitoare, infirmieră pe front, diplomat al cauzei românești și ctitor de cultură, Maria a fost mai mult decât o figură simbolică: a fost o conștiință vie a unei națiuni aflate în transformare. Dincolo de imaginile oficiale, de fotografiile de epocă și de discursurile solemne, există însă mărturii rare, intime, care ne apropie de adevărata dimensiune a personalității sale. Una dintre acestea este un text mai puțin cunoscut, semnat de Nicolae Iorga, istoric și intelectual de prim rang, care a cunoscut-o nu din postura supusului, ci a omului liber, exigent și neînduplecat în fața puterii. „Cel care scrie aceste rânduri nu este un om obișnuit a linguși, ba nici măcar a spune lucruri agreabile semenilor săi. Un defect de temperament pe care îl gust p...

  Astăzi vă prezint frumoasa biserică din satul Mășcăteni, județul Botoșani, pe care am cercetat-o în luna septembrie a acestui an. Parcă însăși forma robustă a sfântului lăcaș vorbește despre numele localității – Mășcăteni.  Satul se află pe șesul din dreapta râului Jijia, în partea de sud a comunei Trușești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mășcătenii aveau o suprafață de 1363 de hectare, din care 570 erau ocupate de pădure, situată în partea de sud-vest. Populația era alcătuită din 67 de familii, însumând 266 de suflete, dintre care 50 contribuabili. În sat exista o biserică deservită de doi preoți și trei cântăreți. Tot aici se mai aflau 255 de vite, două cârciumi, trei comercianți și patru meseriași. Dar să pășim acum în istoria bisericii vechi. Un lucru care ar trebui să ne bucure la Mășcăteni este că acest sfânt lăcaș nu a suferit mari modificări, așa cum se întâmplă, din păcate, prin alte părți, în ultima vreme. Cu toate acestea, biserica ar avea nevoie astăzi de îng...

Maria Tănase în Parcul Libertății Numai Maria Tănase putea să lase în urmă o amintire atât de savuroasă încât să ne amuze și astăzi, zeci de ani mai târziu. Într-o fotografie celebră, artista stă alături de o statuie masculină, clasică, în toată „splendoarea” sa anatomică. În loc să se ferească, cum poate ar fi făcut oricare altă doamnă a vremii, Maria alege să zâmbească larg și să se joace cu ambiguitatea și curajul momentului. Privirea ei sugerează complicitate, ironie și un fel de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acea epocă. Cu aceeași naturalețe cu care cânta despre dor și iubire, ea demontează, într-un singur gest, decența înțepenită și rușinea de vitrină. Când statuia n-are rușine, de ce-ar avea ea? Această fotografie, dincolo de valoarea sa estetică sau documentară, surprinde esența Mariei Tănase: o femeie vie, sinceră, cu haz, care știa să râdă chiar și în fața unei bucăți de piatră. Imaginea a fost păstrată de Sachelari Sergiu și Petru Dumitru, din Bucureșt...

Biserica veche din satul Vlădiceni, jud. Iași Situată pe o culme de deal, biserica veche din Vlădiceni cu turla ei ruginită este vizibilă din depărtare, chiar din zona industrială a orașului Iași și din valea acestui vechi sat. Urcând dealul satului, tot mai sus, îți apare în față o biserică nu prea mare dar cu un aspect impunător, purtând semnele trecerii timpului. Se remarcă prin arhitectura sa tradițională, cu un turn-clopotniță pătrat, acoperit cu o cupolă metalică. Fațada este decorată cu elemente clasice, dar zidurile prezintă deteriorări vizibile, crăpături și porțiuni în care tencuiala s-a desprins, lăsând la vedere structura de cărămidă. Biserica se află astăzi în stare de degradare, probabil din pricina alunecărilor de teren din zonă. Această frumoasă biserică a fost construită în anul 1908, în locul altei biserici mai vechi. Lăcașul de cult a fost edificat cu fonduri proprii de domnul Neculai Gheorghiu, comerciant în Bucium și Eufrosina Gheorghiu. Biserica din Vlădiceni a fo...

  Demult, într-un timp uitat, Iarna și Primăvara erau două surori ce domneau pe rând peste lume. Iarna, bătrână și aspră, întindea mantia albă peste pământ, ținând totul înghețat sub stăpânirea sa. Primăvara, tânără și blândă, venea după ea, aducând viața, dar Iarna nu voia să-i cedeze locul prea ușor. Se spune că într-un an, Iarna hotărî să nu mai plece. Vântul înghețat sufla necontenit, zăpada acoperea pământul într-un strat gros, iar păsările și vietățile se ascundeau, așteptând să zădarnic căldura. Dar Primăvara nu putea lăsa lumea într-un veșnic îngheț. Se strecură printre munți și coborî în pădurile îngropate sub zăpadă. Pe măsură ce pășea, frigul îi rănea picioarele, iar spinii ascunși sub nea îi zgâriau pielea. Din rănile ei curgeau picături de sânge, care atingeau pământul înghețat. Iarna râse batjocoritor. — Crezi că poți învinge frigul meu cu câteva lacrimi? Rânji ea. Dar acolo unde sângele Primăverii atinse pământul, apăru o floare firavă, albă ca neaua, dar puternică, ...

Demult, într-un sat uitat de lume, trăia o fată pe nume Urzica, vestită pentru frumusețea și firea ei neîmblânzită. Avea părul negru ca tăciunele și ochii verzi ca pădurile adânci. Dar, deși era frumoasă, avea și o inimă aspră. Nimeni nu-i putea sta alături fără să fie rănit de vorbele ei ascuțite ca spinii. Într-o zi, o bătrână cerșetoare veni la poarta casei sale și îi ceru o bucățică de pâine. Urzica o privi cu dispreț și îi răspunse cu răceală: — Du-te de aici, babă! N-am de împărțit cu cei slabi! Bătrâna, care nu era altcineva decât o zână ascunsă sub straie umile, suspină și spuse: — Fii cu băgare de seamă, fată mândră! Frumusețea trece, dar ceea ce porți în suflet rămâne. Vei învăța că și cele aspre pot fi de folos, dar numai după ce vei suferi și tu. Zicând acestea, bătrâna ridică mâinile spre cer și rosti un blestem. În clipa aceea, Urzica simți cum trupul i se împietrește și pielea i se acoperă de spini. Strigă, dar nimeni nu-i mai auzi glasul. În locul fetei, pe marginea dru...

  Biserica Sf. Treime Canta-Păcurari Vechea biserică Sf. Treime din Păcurari, înoită de preotul gospodar Ion Ionescu-Belceşti, protopop de Iaşi, şi-a serbat hramul. Curat ca un pahar, cum spunea Î. P. S. Mitropolit, locaşul de închinăciune unde păstoreşte părintele protopop Ionescu, deserveşte un cartier sărăcăcios, dar unde sălăşluiește multă dragoste de biserică. Mulţimea credincioşilor care au participat la hram au dovedit cu prisosinţă religiositatea poporănilor şi legătura lor cu preotul paroh. În afară de slujba oficiată de un numeros sobor de preoţi în frunte cu pr. Ionescu, enoriaşii au avut plăcutul prilej de a asculta frumoase cântări bisericeşti executate de excelentul cor al P. T. T.-ului dirijat de d. Cortez. Părintele Protopop Ion Ionescu a ţinut o inimoasă predică, arătând importanţa zilei şi a relevat gestul creştinesc al d-lui Titus Alexandrescu dirigintele P.T.T-ului care a venit cu toată dragostea împreună cu corul Soc. pe care-l conduce, la prăznuirea hramului. ...