Treceți la conținutul principal

📺 Canal YouTube



🔔 Abonează-te la canal

Biserica Sf. Treime din Păcurari - aduceri aminte

 

Biserica Sf. Treime Canta-Păcurari


Vechea biserică Sf. Treime din Păcurari, înoită de preotul gospodar Ion Ionescu-Belceşti, protopop de Iaşi, şi-a serbat hramul. Curat ca un pahar, cum spunea Î. P. S. Mitropolit, locaşul de închinăciune unde păstoreşte părintele protopop Ionescu, deserveşte un cartier sărăcăcios, dar unde sălăşluiește multă dragoste de biserică. Mulţimea credincioşilor care au participat la hram au dovedit cu prisosinţă religiositatea poporănilor şi legătura lor cu preotul paroh. În afară de slujba oficiată de un numeros sobor de preoţi în frunte cu pr. Ionescu, enoriaşii au avut plăcutul prilej de a asculta frumoase cântări bisericeşti executate de excelentul cor al P. T. T.-ului dirijat de d. Cortez. Părintele Protopop Ion Ionescu a ţinut o inimoasă predică, arătând importanţa zilei şi a relevat gestul creştinesc al d-lui Titus Alexandrescu dirigintele P.T.T-ului care a venit cu toată dragostea împreună cu corul Soc. pe care-l conduce, la prăznuirea hramului. La solemnitate au participat în corpore şi membrii Soc. de binefacere Sf. „Treime” şi „Moldova" din Cartierul Păcurari. După ce a a oficiat un parastas pentru ctitorii bisericii, părintele I. Ionescu a oferit mulţimei o masă în curtea locaşului. În primitoarele odăi ale casei parohiale a avut loc o recepţie, unde asistenţa s‘a îndestulat la o masă moldovenească. S’au rostit cuvântări însufleţite pentru I. P. S. Mitropolit Nicoda, şi P. S. Arhiereu Valerie. N'au lipsit cuvinte alese şi pentru vrednica gospodină d-na Ionescu şi drăgălaşele d-re Ionescu, elemente studioase şi cu multă râvnă în ale învăţăturii. 

Sp. Opinia, iunie 1938


Troița Bisericii Sf. Treime
Troița Bisericii Sf. Treime

Fântâna Bisericii




Postări populare de pe acest blog

Maria Tănase și o statuie care n-a avut nicio șansă

Maria Tănase în Parcul Libertății Numai Maria Tănase putea să lase în urmă o amintire atât de savuroasă încât să ne amuze și astăzi, zeci de ani mai târziu. Într-o fotografie celebră, artista stă alături de o statuie masculină, clasică, în toată „splendoarea” sa anatomică. În loc să se ferească, cum poate ar fi făcut oricare altă doamnă a vremii, Maria alege să zâmbească larg și să se joace cu ambiguitatea și curajul momentului. Privirea ei sugerează complicitate, ironie și un fel de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acea epocă. Cu aceeași naturalețe cu care cânta despre dor și iubire, ea demontează, într-un singur gest, decența înțepenită și rușinea de vitrină. Când statuia n-are rușine, de ce-ar avea ea? Această fotografie, dincolo de valoarea sa estetică sau documentară, surprinde esența Mariei Tănase: o femeie vie, sinceră, cu haz, care știa să râdă chiar și în fața unei bucăți de piatră. Imaginea a fost păstrată de Sachelari Sergiu și Petru Dumitru, din Bucureșt...

Biserica „Sfântul Nicolae” din Mășcăteni, o mărturie a credinței și a timpului

  Astăzi vă prezint frumoasa biserică din satul Mășcăteni, județul Botoșani, pe care am cercetat-o în luna septembrie a acestui an. Parcă însăși forma robustă a sfântului lăcaș vorbește despre numele localității – Mășcăteni.  Satul se află pe șesul din dreapta râului Jijia, în partea de sud a comunei Trușești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mășcătenii aveau o suprafață de 1363 de hectare, din care 570 erau ocupate de pădure, situată în partea de sud-vest. Populația era alcătuită din 67 de familii, însumând 266 de suflete, dintre care 50 contribuabili. În sat exista o biserică deservită de doi preoți și trei cântăreți. Tot aici se mai aflau 255 de vite, două cârciumi, trei comercianți și patru meseriași. Dar să pășim acum în istoria bisericii vechi. Un lucru care ar trebui să ne bucure la Mășcăteni este că acest sfânt lăcaș nu a suferit mari modificări, așa cum se întâmplă, din păcate, prin alte părți, în ultima vreme. Cu toate acestea, biserica ar avea nevoie astăzi de îng...

La „Căsuța din Povești” de la Vorovești

Cu mari emoții am poposit de curând la „Căsuța din Povești” de la Vorovești. Am pășit în gospodăria înveșmântată într-un verde nesfârșit a moșilor Ionică și Elena Gavril. În odaia caldă, înconjurați de frumoasa lor familie, am avut bucuria de a asculta povești autentice din lumea satului de odinioară, despre muncă, credință, obiceiuri și rostul vieții așa cum era trăită cândva. Pentru mine, această întâlnire a fost cu atât mai specială cu cât pe moșul Ionică și pe mătușa Ileana i-am cunoscut de când am deschis ochii pe lumea asta. Cu ei am crescut, i-am întâlnit mereu în manifestările tradiționale ale satului și le-am simțit întotdeauna bunătatea și rostul lor în comunitate. Acest documentar surprinde nu doar amintiri, ci și o atmosferă caldă, plină de liniște și înțelepciune, care încă mai dăinuie în casele vechi și în sufletele oamenilor. Fiecare cuvânt spus de moși poartă în el o lecție, o emoție și o parte din identitatea noastră. Cu siguranță, în timp această înregistrare va căpăt...