Radu Cimpoi

„Junimea din Iași a fost o adunare privată de iubitori ai literaturii și ai științei, de iubitori sinceri (...).  Și se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese a stăpâni pe toți, așa încât orele petrecute odată pe săptămână la Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere (...) . Cele mai disparate spirite s-au putut întâlni și s-au putut însufleți în acest contact...“

În inima Iașului se află „casa cu ferestre luminate“, în saloanele căreia, acum mai bine de un veac își dădeau întâlnire câțiva dintre marii ctitori ai veșniciei acestui neam: Eminescu, Creangă, Caragiale, Maiorescu, Alecsandri, Slavici, Conta, Xenopol și mulți alții. Pe atunci, această casă aparținea lui Vasile Pogor, unul dintre fondatorii celebrei societăți literare „Junimea“, și a găzduit nenumărate ședințe junimiste. Tot aici s-au pus bazele prestigioasei reviste „Convorbiri literare“. În 1874, a fost găzduit Mihai Eminescu, după ce în 1872, citise la ședințele Junimii, poetul petrecându-și mult timp, întru studiu și creație, în casa și biblioteca lui Vasile Pogor. Devenită muzeu din 1972, ea prezintă publicului literatura noastră modernă și contemporană, cronologic și panoramic. Prima încăpere este destinată curentului de redeșteptare națională de la sfârșitul  sec. al XVIII-lea și primele decenii ale secolului trecut, prin activitatea lui Gh. Asachi, C. Conachi, Al. Beldi...

Clădirea în care s-a inaugurat Muzeul teatrului, în decembrie 1976, la împlinirea a 160 de ani de la organizarea, la Iași, a primului spectacol de teatru cult în limba română, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a aparținut vornicului Alecsandri, tatăl scriitorului Vasile Alecsandri. Această casă, așezată în vatra veche a Iașului, păstrează încă vii ecourile din prima copilărie  ale acelui rege al poeziei, dar Vasile Alecsandri a rămas în istoria culturii noastre ca unul dintre cei mai de seamă ctitori ai Teatrului românesc și ai unui repertoriu dramatic național, așa încât acest loc s-a dovedit cel mai potrivit pentru organizarea unui muzeu al teatrului. Documentele, fotografiile, manuscrisele, volumele de teatru, piesele de mobilier, afișele, obiectele personale ale actorilor și alte mărturii documentare, toate prezentate în original, ilustrând, dezvoltarea teatrului din cele mai vechi timpuri și până astăzi, dispuse științific în cele 12 săli ale muzeul...

Casa memorială „Otilia Cazimir“ în 1982 Într-unul din vechile cartiere ale Iașului, Beilicul, în care se mai află și alte emoționante mărturii memoriale literare: casele buncilor fraților Ionel și Păstorel Teodoreanu, a lui D. D. Pătrașcu, mormântul lui Barbu Lăutarul și monumentul închinat martirului domnitor Grigore Ghica-Vodă, a trăit și scris în perioada 1908 - 1967, poeta Otilia Cazimir, într-un lăcaș ascuns printre tufe de liliac. Otilia Cazimir în curtea casei Căsuța în care a fost creată aproape în întregime  opera atât de apreciată a „poetei sufletelor simple“ devine muzeu memorial în iunie 1972 și adăpostește pentru posteritate avuția spirituală lăsată  de poetă îndată după trecerea în lumea umbrelor, în anul 1967. Aici se păstrează același parfum ca-n vremea când scriitoarea își modela versurile, prozele, făcea traduceri ori răspundea miilor de scrisori sosite din țară de la confrați și copii. Biroul de lucru al poetei Otilia Cazimir Vizitato...

Biserica din satul Brătuleni (anii '60) Satul Brătuleni de pe Bahlui (românesc) a făcut parte în vechime din Ținutul Cârligătura. O descriere interesantă a localității se găsește înscrisă în pisania bisericii. Situat pe Coasta Iașilor, Brătuleniul este delimitat în felul următor: la răsărit cu dealul și podgoriile Uricanilor, la nord, Coasta Islaz, la sud cu Voroveștii și spre apus, Cucutenii și Țarina Veche. Gospodăriile se înșiruiesc pe gura văii, care se deschide în șesul Bahluiului dinspre Vorovești. Prin mijlocul văii și a satului trece pârâul Cheptanari ce se varsă în Râul Bahlui. Satul Brătuleni este atestat documentar încă din secolul al XV-lea, aparținând armașului Bratul, fiul Procelnicului după cum spun documentele vechi. Satele acestui neam (Procelnic) erau unul lângă altul, în Cârligătura, și pe Prut și peste Prut. Este cunoscut faptul că în epoca medievală, pădurile din Ținutul Cârlibătura au fost tăiate pentru stupi de albine și livezi. În u...