 |
| Casa memorială „Otilia Cazimir“ în 1982 |
Într-unul din vechile cartiere ale Iașului, Beilicul, în care se mai află și alte emoționante mărturii memoriale literare: casele buncilor fraților Ionel și Păstorel Teodoreanu, a lui D. D. Pătrașcu, mormântul lui Barbu Lăutarul și monumentul închinat martirului domnitor Grigore Ghica-Vodă, a trăit și scris în perioada 1908 - 1967, poeta Otilia Cazimir, într-un lăcaș ascuns printre tufe de liliac.
 |
| Otilia Cazimir în curtea casei |
Căsuța în care a fost creată aproape în întregime opera atât de apreciată a „poetei sufletelor simple“ devine muzeu memorial în iunie 1972 și adăpostește pentru posteritate avuția spirituală lăsată de poetă îndată după trecerea în lumea umbrelor, în anul 1967. Aici se păstrează același parfum ca-n vremea când scriitoarea își modela versurile, prozele, făcea traduceri ori răspundea miilor de scrisori sosite din țară de la confrați și copii.
 |
| Biroul de lucru al poetei Otilia Cazimir |
Vizitatorul care pătrunde azi în această casă modestă are posibilitatea să vadă interiorul aproape la fel ca atunci când trăia poeta, cu covoarele moștenite de la părinți, cu fotografii, obiecte, documente, manuscrise și lucrări de artă, unele dintre ele aducându-ne aminte de scriitorii G. Topârceanu, M. Sadoveanu, M. Codreanu, G. Ibrăileanu, G. Lesnea și alte personalități, prieteni apropiați.
„Să știi că odaia mea de lucru, scrie poeta lui T. Arghezi, nu e îmbâcsită cu nimicuri drăguțe și inutile cum îți închipui. N-ai să găsești la mine nicio panglicuță, nicio molie și nicio ață de păianjen. Iar lucrurile vechi, sunt așa de vechi, încât vârsta le servește de blazon“.
Această lume este și azi prezentă în casa muzeu în care a trăit și a creat opere reprezentative pentru spiritualitatea românească un scriitor adevărat.