„Junimea din Iași a fost o adunare privată de iubitori ai literaturii și ai științei, de iubitori sinceri (...). Și se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese a stăpâni pe toți, așa încât orele petrecute odată pe săptămână la Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere (...) . Cele mai disparate spirite s-au putut întâlni și s-au putut însufleți în acest contact...“