Treceți la conținutul principal

📺 Canal YouTube



🔔 Abonează-te la canal

Muzeul Teatrului din Iași

Clădirea în care s-a inaugurat Muzeul teatrului, în decembrie 1976, la împlinirea a 160 de ani de la organizarea, la Iași, a primului spectacol de teatru cult în limba română, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a aparținut vornicului Alecsandri, tatăl scriitorului Vasile Alecsandri.
Această casă, așezată în vatra veche a Iașului, păstrează încă vii ecourile din prima copilărie  ale acelui rege al poeziei, dar Vasile Alecsandri a rămas în istoria culturii noastre ca unul dintre cei mai de seamă ctitori ai Teatrului românesc și ai unui repertoriu dramatic național, așa încât acest loc s-a dovedit cel mai potrivit pentru organizarea unui muzeu al teatrului.
Documentele, fotografiile, manuscrisele, volumele de teatru, piesele de mobilier, afișele, obiectele personale ale actorilor și alte mărturii documentare, toate prezentate în original, ilustrând, dezvoltarea teatrului din cele mai vechi timpuri și până astăzi, dispuse științific în cele 12 săli ale muzeului, oferă oricărui vizitator o imagine completă a dezvoltării acestei arte, forța, atracția, acesteia pentru nenumărații iubitori de frumos.
Sunt relevante astfel contribuțiile în acest domeniu ale unor personalități precum Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, (prezent în muzeu cu o cameră memorială specială), I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, Teodor T. Burada, muzician, folclorist și istoric al teatrului, Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, Mihai Codreanu, G. Topârceanu, Ionel Teodoreanu; al actorilor; Matei Millo, Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Aglae Pruteanu, State Dragomir, Agatha Bârsescu, C. I. Nottara, C. Ramadan, Miluță Gheorghiu (în costumul celebrei Chirițe), Aurel Ghițescu, N. Șubă, Gh. Popovici, Margareta Baciu, Anny Braesky, Ion Lascăr, C. Sava, Șt. Dănicescu, Marioara Davidoglu...
În ultimii ani muzeul și-a extins spațiul expozițional prin donațiile părinților dramaturgului Nelu Ionescu, ale actorilor I. Lascăr și M. Baciu.
Prin întreagă ambianță, dar mai cu seamă printr-o sală specială cu costume originale și prin acțiunile tradiționale precum: „Amintiri din teatru“, expoziții, Muzeul teatrului a devenit un loc deosebit de vizitat.

Postări populare de pe acest blog

Maria Tănase și o statuie care n-a avut nicio șansă

Maria Tănase în Parcul Libertății Numai Maria Tănase putea să lase în urmă o amintire atât de savuroasă încât să ne amuze și astăzi, zeci de ani mai târziu. Într-o fotografie celebră, artista stă alături de o statuie masculină, clasică, în toată „splendoarea” sa anatomică. În loc să se ferească, cum poate ar fi făcut oricare altă doamnă a vremii, Maria alege să zâmbească larg și să se joace cu ambiguitatea și curajul momentului. Privirea ei sugerează complicitate, ironie și un fel de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acea epocă. Cu aceeași naturalețe cu care cânta despre dor și iubire, ea demontează, într-un singur gest, decența înțepenită și rușinea de vitrină. Când statuia n-are rușine, de ce-ar avea ea? Această fotografie, dincolo de valoarea sa estetică sau documentară, surprinde esența Mariei Tănase: o femeie vie, sinceră, cu haz, care știa să râdă chiar și în fața unei bucăți de piatră. Imaginea a fost păstrată de Sachelari Sergiu și Petru Dumitru, din Bucureșt...

Biserica „Sfântul Nicolae” din Mășcăteni, o mărturie a credinței și a timpului

  Astăzi vă prezint frumoasa biserică din satul Mășcăteni, județul Botoșani, pe care am cercetat-o în luna septembrie a acestui an. Parcă însăși forma robustă a sfântului lăcaș vorbește despre numele localității – Mășcăteni.  Satul se află pe șesul din dreapta râului Jijia, în partea de sud a comunei Trușești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mășcătenii aveau o suprafață de 1363 de hectare, din care 570 erau ocupate de pădure, situată în partea de sud-vest. Populația era alcătuită din 67 de familii, însumând 266 de suflete, dintre care 50 contribuabili. În sat exista o biserică deservită de doi preoți și trei cântăreți. Tot aici se mai aflau 255 de vite, două cârciumi, trei comercianți și patru meseriași. Dar să pășim acum în istoria bisericii vechi. Un lucru care ar trebui să ne bucure la Mășcăteni este că acest sfânt lăcaș nu a suferit mari modificări, așa cum se întâmplă, din păcate, prin alte părți, în ultima vreme. Cu toate acestea, biserica ar avea nevoie astăzi de îng...

La „Căsuța din Povești” de la Vorovești

Cu mari emoții am poposit de curând la „Căsuța din Povești” de la Vorovești. Am pășit în gospodăria înveșmântată într-un verde nesfârșit a moșilor Ionică și Elena Gavril. În odaia caldă, înconjurați de frumoasa lor familie, am avut bucuria de a asculta povești autentice din lumea satului de odinioară, despre muncă, credință, obiceiuri și rostul vieții așa cum era trăită cândva. Pentru mine, această întâlnire a fost cu atât mai specială cu cât pe moșul Ionică și pe mătușa Ileana i-am cunoscut de când am deschis ochii pe lumea asta. Cu ei am crescut, i-am întâlnit mereu în manifestările tradiționale ale satului și le-am simțit întotdeauna bunătatea și rostul lor în comunitate. Acest documentar surprinde nu doar amintiri, ci și o atmosferă caldă, plină de liniște și înțelepciune, care încă mai dăinuie în casele vechi și în sufletele oamenilor. Fiecare cuvânt spus de moși poartă în el o lecție, o emoție și o parte din identitatea noastră. Cu siguranță, în timp această înregistrare va căpăt...