Treceți la conținutul principal

📺 Canal YouTube



🔔 Abonează-te la canal

Biserica veche din satul Vlădiceni, județul Iași

Biserica veche din satul Vlădiceni, jud. Iași

Situată pe o culme de deal, biserica veche din Vlădiceni cu turla ei ruginită este vizibilă din depărtare, chiar din zona industrială a orașului Iași și din valea acestui vechi sat.

Urcând dealul satului, tot mai sus, îți apare în față o biserică nu prea mare dar cu un aspect impunător, purtând semnele trecerii timpului. Se remarcă prin arhitectura sa tradițională, cu un turn-clopotniță pătrat, acoperit cu o cupolă metalică. Fațada este decorată cu elemente clasice, dar zidurile prezintă deteriorări vizibile, crăpături și porțiuni în care tencuiala s-a desprins, lăsând la vedere structura de cărămidă. Biserica se află astăzi în stare de degradare, probabil din pricina alunecărilor de teren din zonă.
Această frumoasă biserică a fost construită în anul 1908, în locul altei biserici mai vechi. Lăcașul de cult a fost edificat cu fonduri proprii de domnul Neculai Gheorghiu, comerciant în Bucium și Eufrosina Gheorghiu. Biserica din Vlădiceni a fost sfințită Joi, 21 Mai 1909, cu ocazia sărbătorii Sfinților Constantin și Elena. Sfințirea a fost făcută de Sfinția Sa, părintele Țincoca, protereul județului Iași de atunci. Pentru reconstruirea bisericii din localitate, domnului Neculai Gheorghiu i s-a acordat medalia regală „Răsplata Muncei“ cl. I. Știrea a apărut în multe ziare importante din presa acelor vremuri.
O plachetă aflată deasupra ușii de intrare a bisericii spune:
«ÎN ANUL MÂNTUIREI 1908 S'A RIDICAT ACEST SFÂNT ȘI DUMNEZEESC LOCAȘ CU FONDURI PROPRII DE CĂTRĂ SOȚII NICOLAI ȘI EUFROSINA GHEORGHIU DOMN FIIND M.S. REGELE CAROL I, ARHIPĂSTOR I.P.S. METROPOLIT MOLDOVEI ȘI SUCEVEI D.D. PARTENIE CLINCENI IAR PAROH CUCERNICUL PREOT ANTON POPESCU.»
În cimitirul din jurul bisericii se găsesc mai multe cruci foarte vechi, valoroase pentru istoria locală a satului, purtând însă incripții destul de greu de descifrat. Tot în cimitir există și cruci mai noi de la începutul secolului XX, destul de interesante prin felul realizării lor. Un pios omagiu adus eroilor s-a materializat printr-un monument aflat la intrarea în curte. A fost ridicat de ofițerii și trupa Companiei 1a Subsistența Craiova în amintirea celor 142 de ostași din Companie căzuți jertfă datoriei în iarna anului 1917. Tot aici se pomenește întru veșnicie și eroul local Mitache Eugen căzut pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial la 20 decembrie 1942.
Întrebând o doamnă din localitate câte ceva despre acest loc și această biserică a spus, oftând: „Aici m-am născut, aici am fost botezată, aici am crescut, aici m-am căsătorit. Este un loc de care sunt legată până mor și cred că și după...“
Din cauza condițiilor de deterioare severă a vechii biserici, în valea satului Vlădiceni credincioșii împreună cu părintele paroh au ridicat o biserică nouă. Acolo se găsesc și cele 3 clopote vechi ale bisericii din deal. Un clopot mic are inscripționat destul de vizibil locul și anul turnării, Iași - 1927.


Postări populare de pe acest blog

Maria Tănase și o statuie care n-a avut nicio șansă

Maria Tănase în Parcul Libertății Numai Maria Tănase putea să lase în urmă o amintire atât de savuroasă încât să ne amuze și astăzi, zeci de ani mai târziu. Într-o fotografie celebră, artista stă alături de o statuie masculină, clasică, în toată „splendoarea” sa anatomică. În loc să se ferească, cum poate ar fi făcut oricare altă doamnă a vremii, Maria alege să zâmbească larg și să se joace cu ambiguitatea și curajul momentului. Privirea ei sugerează complicitate, ironie și un fel de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acea epocă. Cu aceeași naturalețe cu care cânta despre dor și iubire, ea demontează, într-un singur gest, decența înțepenită și rușinea de vitrină. Când statuia n-are rușine, de ce-ar avea ea? Această fotografie, dincolo de valoarea sa estetică sau documentară, surprinde esența Mariei Tănase: o femeie vie, sinceră, cu haz, care știa să râdă chiar și în fața unei bucăți de piatră. Imaginea a fost păstrată de Sachelari Sergiu și Petru Dumitru, din Bucureșt...

Biserica „Sfântul Nicolae” din Mășcăteni, o mărturie a credinței și a timpului

  Astăzi vă prezint frumoasa biserică din satul Mășcăteni, județul Botoșani, pe care am cercetat-o în luna septembrie a acestui an. Parcă însăși forma robustă a sfântului lăcaș vorbește despre numele localității – Mășcăteni.  Satul se află pe șesul din dreapta râului Jijia, în partea de sud a comunei Trușești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mășcătenii aveau o suprafață de 1363 de hectare, din care 570 erau ocupate de pădure, situată în partea de sud-vest. Populația era alcătuită din 67 de familii, însumând 266 de suflete, dintre care 50 contribuabili. În sat exista o biserică deservită de doi preoți și trei cântăreți. Tot aici se mai aflau 255 de vite, două cârciumi, trei comercianți și patru meseriași. Dar să pășim acum în istoria bisericii vechi. Un lucru care ar trebui să ne bucure la Mășcăteni este că acest sfânt lăcaș nu a suferit mari modificări, așa cum se întâmplă, din păcate, prin alte părți, în ultima vreme. Cu toate acestea, biserica ar avea nevoie astăzi de îng...

La „Căsuța din Povești” de la Vorovești

Cu mari emoții am poposit de curând la „Căsuța din Povești” de la Vorovești. Am pășit în gospodăria înveșmântată într-un verde nesfârșit a moșilor Ionică și Elena Gavril. În odaia caldă, înconjurați de frumoasa lor familie, am avut bucuria de a asculta povești autentice din lumea satului de odinioară, despre muncă, credință, obiceiuri și rostul vieții așa cum era trăită cândva. Pentru mine, această întâlnire a fost cu atât mai specială cu cât pe moșul Ionică și pe mătușa Ileana i-am cunoscut de când am deschis ochii pe lumea asta. Cu ei am crescut, i-am întâlnit mereu în manifestările tradiționale ale satului și le-am simțit întotdeauna bunătatea și rostul lor în comunitate. Acest documentar surprinde nu doar amintiri, ci și o atmosferă caldă, plină de liniște și înțelepciune, care încă mai dăinuie în casele vechi și în sufletele oamenilor. Fiecare cuvânt spus de moși poartă în el o lecție, o emoție și o parte din identitatea noastră. Cu siguranță, în timp această înregistrare va căpăt...