Treceți la conținutul principal

📺 Canal YouTube



🔔 Abonează-te la canal

Sate dispărute din județul Iași: Satul Dârjăni

Un sat dispărut din județul Iași, dar al cărui nume se mai păstrează încă în amintirea bătrânilor din localitatea Bogdănești (comuna Horlești) este Dârjanii, Dârjănii sau Dăjenii. În secolul XIX, Dârjenii erau situați pe o coastă de deal ce purta același nume, pe atunci, în partea de est a comunei Cucuteni, plasa Stavnicul. 

Drum vechi spre Dârjani, Bogdănești


În monografia comunei Horlești, satul este atestat documentar încă din 1619, când sunt menționați Nistor sluger din Dăjani, Spiridon comișel și Obrejie păhărnicel precum și popa Onanie de acolo care fuseseră martori la o vânzare din Voinești. Potrivit autorilor, prezența între acești martori a unui preot ar putea sugera că satul avea deja biserică. 

Moisi-Cucoranul, unul din proprietarii locului ar fi ridicat în satul Dârjeni o biserică de lemn la anul 1742 care astăzi nu mai există. După tradiție, biserica Dârjenilor era amplasată în cimitirul satului Bogdănești, pe unde se face astăzi intrarea în localitate. Lăcașul este prezentat de istoricii de la sfârșitul secolului XIX ca fiind ruinat. Satul a făcut parte mult timp din moșia Cucutenilor a domniței Elena Hangerli (1795 -1862) și a urmașilor acesteia.


Vedere spre locul unde au fost Dârjenii

În anul 1898, la Dârjani trăiau 22 de familii, respectiv 106 suflete. Numărul vitelor era de 165 de capete din care: 106 vite mari cornute, 12 cai și 47 de râmători. În documentele școlii de la Vorovești se prezintă nume de elevi din cătuna Dârjani, satul fiind desființat în anul 1929.


Postări populare de pe acest blog

Maria Tănase și o statuie care n-a avut nicio șansă

Maria Tănase în Parcul Libertății Numai Maria Tănase putea să lase în urmă o amintire atât de savuroasă încât să ne amuze și astăzi, zeci de ani mai târziu. Într-o fotografie celebră, artista stă alături de o statuie masculină, clasică, în toată „splendoarea” sa anatomică. În loc să se ferească, cum poate ar fi făcut oricare altă doamnă a vremii, Maria alege să zâmbească larg și să se joace cu ambiguitatea și curajul momentului. Privirea ei sugerează complicitate, ironie și un fel de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acea epocă. Cu aceeași naturalețe cu care cânta despre dor și iubire, ea demontează, într-un singur gest, decența înțepenită și rușinea de vitrină. Când statuia n-are rușine, de ce-ar avea ea? Această fotografie, dincolo de valoarea sa estetică sau documentară, surprinde esența Mariei Tănase: o femeie vie, sinceră, cu haz, care știa să râdă chiar și în fața unei bucăți de piatră. Imaginea a fost păstrată de Sachelari Sergiu și Petru Dumitru, din Bucureșt...

Biserica „Sfântul Nicolae” din Mășcăteni, o mărturie a credinței și a timpului

  Astăzi vă prezint frumoasa biserică din satul Mășcăteni, județul Botoșani, pe care am cercetat-o în luna septembrie a acestui an. Parcă însăși forma robustă a sfântului lăcaș vorbește despre numele localității – Mășcăteni.  Satul se află pe șesul din dreapta râului Jijia, în partea de sud a comunei Trușești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mășcătenii aveau o suprafață de 1363 de hectare, din care 570 erau ocupate de pădure, situată în partea de sud-vest. Populația era alcătuită din 67 de familii, însumând 266 de suflete, dintre care 50 contribuabili. În sat exista o biserică deservită de doi preoți și trei cântăreți. Tot aici se mai aflau 255 de vite, două cârciumi, trei comercianți și patru meseriași. Dar să pășim acum în istoria bisericii vechi. Un lucru care ar trebui să ne bucure la Mășcăteni este că acest sfânt lăcaș nu a suferit mari modificări, așa cum se întâmplă, din păcate, prin alte părți, în ultima vreme. Cu toate acestea, biserica ar avea nevoie astăzi de îng...

La „Căsuța din Povești” de la Vorovești

Cu mari emoții am poposit de curând la „Căsuța din Povești” de la Vorovești. Am pășit în gospodăria înveșmântată într-un verde nesfârșit a moșilor Ionică și Elena Gavril. În odaia caldă, înconjurați de frumoasa lor familie, am avut bucuria de a asculta povești autentice din lumea satului de odinioară, despre muncă, credință, obiceiuri și rostul vieții așa cum era trăită cândva. Pentru mine, această întâlnire a fost cu atât mai specială cu cât pe moșul Ionică și pe mătușa Ileana i-am cunoscut de când am deschis ochii pe lumea asta. Cu ei am crescut, i-am întâlnit mereu în manifestările tradiționale ale satului și le-am simțit întotdeauna bunătatea și rostul lor în comunitate. Acest documentar surprinde nu doar amintiri, ci și o atmosferă caldă, plină de liniște și înțelepciune, care încă mai dăinuie în casele vechi și în sufletele oamenilor. Fiecare cuvânt spus de moși poartă în el o lecție, o emoție și o parte din identitatea noastră. Cu siguranță, în timp această înregistrare va căpăt...