Ca să marchez cum se cuvine sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului m-am gândit să vă prezint o frumoasă troiță a Fecioarei Maria făcută probabil pe timpul boierilor. Aceasta se găsește la intrarea în Hândreștii Iașilor. Textul chirilic și stilul în care este pictată mă face să cred că icoana are mai bine de 150-200 de ani. Este extraordinar faptul cum s-a păstrat pictura sub cerul liber atâta timp protejată doar de o sticlă: sub furtuni, sub soare, sub ninsori? De asemenea și ancadramentul ei metalic este deosebit de frumos ornamentat. Nu cunosc istoria ei, dar ar fi păcat ca vreodată această bijuterie să se piardă. Uneori mă gândesc că și aceste monumente mici ar trebui marcate și mai mult protejate.
Maria Tănase în Parcul Libertății Numai Maria Tănase putea să lase în urmă o amintire atât de savuroasă încât să ne amuze și astăzi, zeci de ani mai târziu. Într-o fotografie celebră, artista stă alături de o statuie masculină, clasică, în toată „splendoarea” sa anatomică. În loc să se ferească, cum poate ar fi făcut oricare altă doamnă a vremii, Maria alege să zâmbească larg și să se joace cu ambiguitatea și curajul momentului. Privirea ei sugerează complicitate, ironie și un fel de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acea epocă. Cu aceeași naturalețe cu care cânta despre dor și iubire, ea demontează, într-un singur gest, decența înțepenită și rușinea de vitrină. Când statuia n-are rușine, de ce-ar avea ea? Această fotografie, dincolo de valoarea sa estetică sau documentară, surprinde esența Mariei Tănase: o femeie vie, sinceră, cu haz, care știa să râdă chiar și în fața unei bucăți de piatră. Imaginea a fost păstrată de Sachelari Sergiu și Petru Dumitru, din Bucureșt...
