Treceți la conținutul principal

📺 Canal YouTube



🔔 Abonează-te la canal

Lungani, sat ieșean de pelerinaje în perioada interbelică

Biserica din satul Lungani construită în anul 1928

Bunica maternă, Aglaia Zară din Vorovești îmi povestea mai demult că în satul Lungani din comuna Voinești, Iași a existat un preot vestit despre care se credea că are un har deosebit.  Tot acolo se afla și o icoană făcătoare de minuni ce aduna oameni din mai toate satele din împrejurimi, chiar și din localitățile de peste Prut precum și lume din alte județe ale țării. Despre acest pelerinaj a scris și presa vremurilor de atunci.

Într-un articol din ziarul Opinia (luna august, 1937), se vorbește despre Ziua Rugăciunilor de la Lungani. 

"Pentru a satisface dorinţa poporănilor şi din spirit de religiozitate, părintele Dumitriu, parohul de la Lungani a hotărât să facă slujbă religioasă Vinerea. La început pentru păstoriţii săi, mai târziu, atraşi de frumuseţea slujbei, au început să vină săteni şi din alte sate. Şi astfel credinţa şi-a făcut vad. Oamenii s-au rugat pentru ceva, care apoi s-a realizat; au adus bolnavi, care după zile de rugăciuni au prins să se înfiripe; s-au rugat pentru furturi care s-au descoperit. Şi vestea „minunilor" făcute la slujbile de Vineri, de la biserica din Lungani, s-a întins. Acum vin în acest sat credincioşi de peste Prut, din Basarabia, ca şi de sub poalele munţilor. Vin de joi cu căruţele, asistă la vecernia de seară şi apoi la slujba de a doua zi. Vin cu fel de lei de necazuri, cu dureri ascunse sau cu boale în trupuri vlăguite, şi pleacă cu speranţa mântuirei în suflete. 


Catapeteasma bisericii din Lungani

În adevăr, vineri dimineaţă se face la Lungani slujbă frumoasă, la care asistă popor din zeci de sate. Bolnavi, cu fel de fel de boale, sunt aduşi de rude, aşezaţi în biserică; femei cu necazuri ascunse se roagă şi plâng la icoane. Pentru fiecare în parte, preotul face rugăciuni, îi toarnă speranţă în suflet. Dar fiecare bolnav caută să atingă icoana Maicei Domnului, icoana făcătoare de minuni, care îţi poate îndeplini ceea ce gândeşti în momentul când te rogi. Pelerinajul şi rugăciunile continuă toată ziua la biserica din Lungani. Şi nu fără folos, după cum mi-au confirmat mulţi credincioşi."

Vechea icoana a Maicii Domnului de la Lungani,
considerată făcătoare de minuni

În pagina a doua a aceluiași număr de ziar se dau și exemple de întâmplări care au avut de a face cu pelerinajul de la Lungani.

"Învăţătorul Ştefan Toma din Horleşti, sat apropiat de Lungani, are o fetiţă născută cu defect la picioare. A cheltuit cu ea pe la spitale, a încercat cu toate, dar fără folos. Şi-a făcut ultima încercare la Lungani. După a doua zi de rugăcuni, fetiţa a început să pună picioarele pe pământ, iar după terminarea ciclului de rugăciuni a început să meargă binişor. Faptul e socotit ca o minune, atât de către părinţi, cât şi de către săteni. * O fată a săteanului Vasile a Mariei din com. Dumeşti avea o boală la cap. Fața îi era puroiată şi urechile îi curgeau. Copila nu auzea deloc. Cum la spital nu i s-a putut face nimic, scăparea a fost la Lungani. După trei rugăciuni, fata a început să audă, faţa i s-a curăţit de bube şi acum e vindecată. Acestea sunt cazuri petrecute în satele vecine. Dar sătenii povestesc zeci de vindecări miraculoase săvârşite asupra bolnavilor din alte judeţe, veniţi în pelerinaj la Lungani. 

Clopotnița veche a bisericii

Unui sătean din Bogdăneşti cineva i-a furat astă primăvară via de-abia plantată. Văzând că nu dă de urma hoţului, păgubaşul s-a dus la Lungeni şi s-a rugat ca făptaşul să fie pedepsit de Dumnezeu. Nu după mult timp, unui vecin al lui i s-a îmbolnăvit un bou şi a murit. Peste câteva zile i-a pierit şi celălat bou. Speriat, gospodarul a venit la consăteanul lui şi destăinuindu-i că el i-a furat via, l-a rugat să-l ierte. Amândoi au mers apoi la biserica din Lunganişi s-au rugat să se deslege jurământul. Un alt gospodar din satul Păuşeşti, căruia i se furaseră nişte haine, a mers să se roage la Lungani. A doua zi dimineaţă, a găsit hainele pe prispă. Şi alte zeci de cazuri similare vin să întărească credinţa sătenilor în slujbele şi în icoana de la biserica din Lungani. Pe zi ce trece, rândurile credincioslor se îngroaşă şi Lunganii tind să devină un sat al pelerinagiilor şi al minunilor înfăptuite prin puterea credinţei." 

Articolul este semnat la sfârșit cu inițialele A.L.




Postări populare de pe acest blog

Maria Tănase și o statuie care n-a avut nicio șansă

Maria Tănase în Parcul Libertății Numai Maria Tănase putea să lase în urmă o amintire atât de savuroasă încât să ne amuze și astăzi, zeci de ani mai târziu. Într-o fotografie celebră, artista stă alături de o statuie masculină, clasică, în toată „splendoarea” sa anatomică. În loc să se ferească, cum poate ar fi făcut oricare altă doamnă a vremii, Maria alege să zâmbească larg și să se joace cu ambiguitatea și curajul momentului. Privirea ei sugerează complicitate, ironie și un fel de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acea epocă. Cu aceeași naturalețe cu care cânta despre dor și iubire, ea demontează, într-un singur gest, decența înțepenită și rușinea de vitrină. Când statuia n-are rușine, de ce-ar avea ea? Această fotografie, dincolo de valoarea sa estetică sau documentară, surprinde esența Mariei Tănase: o femeie vie, sinceră, cu haz, care știa să râdă chiar și în fața unei bucăți de piatră. Imaginea a fost păstrată de Sachelari Sergiu și Petru Dumitru, din Bucureșt...

Biserica „Sfântul Nicolae” din Mășcăteni, o mărturie a credinței și a timpului

  Astăzi vă prezint frumoasa biserică din satul Mășcăteni, județul Botoșani, pe care am cercetat-o în luna septembrie a acestui an. Parcă însăși forma robustă a sfântului lăcaș vorbește despre numele localității – Mășcăteni.  Satul se află pe șesul din dreapta râului Jijia, în partea de sud a comunei Trușești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mășcătenii aveau o suprafață de 1363 de hectare, din care 570 erau ocupate de pădure, situată în partea de sud-vest. Populația era alcătuită din 67 de familii, însumând 266 de suflete, dintre care 50 contribuabili. În sat exista o biserică deservită de doi preoți și trei cântăreți. Tot aici se mai aflau 255 de vite, două cârciumi, trei comercianți și patru meseriași. Dar să pășim acum în istoria bisericii vechi. Un lucru care ar trebui să ne bucure la Mășcăteni este că acest sfânt lăcaș nu a suferit mari modificări, așa cum se întâmplă, din păcate, prin alte părți, în ultima vreme. Cu toate acestea, biserica ar avea nevoie astăzi de îng...

La „Căsuța din Povești” de la Vorovești

Cu mari emoții am poposit de curând la „Căsuța din Povești” de la Vorovești. Am pășit în gospodăria înveșmântată într-un verde nesfârșit a moșilor Ionică și Elena Gavril. În odaia caldă, înconjurați de frumoasa lor familie, am avut bucuria de a asculta povești autentice din lumea satului de odinioară, despre muncă, credință, obiceiuri și rostul vieții așa cum era trăită cândva. Pentru mine, această întâlnire a fost cu atât mai specială cu cât pe moșul Ionică și pe mătușa Ileana i-am cunoscut de când am deschis ochii pe lumea asta. Cu ei am crescut, i-am întâlnit mereu în manifestările tradiționale ale satului și le-am simțit întotdeauna bunătatea și rostul lor în comunitate. Acest documentar surprinde nu doar amintiri, ci și o atmosferă caldă, plină de liniște și înțelepciune, care încă mai dăinuie în casele vechi și în sufletele oamenilor. Fiecare cuvânt spus de moși poartă în el o lecție, o emoție și o parte din identitatea noastră. Cu siguranță, în timp această înregistrare va căpăt...