Ion Vasilescu și Nicu Kanner se duc, în vara anului 1938, la Bușteni, să compună muzica și versurile comandate pentru cîntăreața de la microfon, Maria Tănase. Nicu Kanner ne povestește cum a răsărit... busuiocul. — Am încercat cu Vasilescu fel de fel de melodii și versuri care să convină temperamentului și însușirilor interpretative ale Mariei, dar... fără succes. În clipa cînd renunțasem, văzînd că batem apa-n piuă, luîndu-ne gîndul să-i putem crea și noi un cîntec pentru debutul ei în revistă, pe la fereastra vilei unde lucram trece o florăreasă strigînd: — Luați busuioc! Luați busuioc! — Iată — spune Vasilescu — un început de piesă muzicală pentru Maria... „Luați busuioc“! Cei doi încearcă pe „stichtwort“-ul (frază de început al unui refren) Luați busuioc, să compună melodie după melodie, fără a izbuti s-o prindă pe cea potrivită. A doua zi, florăreasa trece din nou pe la fereastră, îmbiindu-i cu busuiocul ei. Nicu Kanner, furios, că nici versurile, nici melodia nu se închegau...