Ion Vasilescu și Nicu Kanner se duc, în vara anului 1938, la Bușteni, să compună muzica și versurile comandate pentru cîntăreața de la microfon, Maria Tănase.
Nicu Kanner ne povestește cum a răsărit... busuiocul.
— Am încercat cu Vasilescu fel de fel de melodii și versuri care să convină temperamentului și însușirilor interpretative ale Mariei, dar... fără succes. În clipa cînd renunțasem, văzînd că batem apa-n piuă, luîndu-ne gîndul să-i putem crea și noi un cîntec pentru debutul ei în revistă, pe la fereastra vilei unde lucram trece o florăreasă strigînd:
— Luați busuioc! Luați busuioc!
— Iată — spune Vasilescu — un început de piesă muzicală pentru Maria... „Luați busuioc“!
Cei doi încearcă pe „stichtwort“-ul (frază de început al unui refren) Luați busuioc, să compună melodie după melodie, fără a izbuti s-o prindă pe cea potrivită.
A doua zi, florăreasa trece din nou pe la fereastră, îmbiindu-i cu busuiocul ei. Nicu Kanner, furios, că nici versurile, nici melodia nu se închegau, se răstește:
— Ce să fac, fetițo, cu busuiocul tău? Să-l pun în păr?
— Asta-i bucata! se repede Vasilescu: Mi-am pus busuioc în păr!
Cumpără apoi coșul întreg al florăresei și-l răstoarnă pe pianul... cu patru clape; un pian vechi, hodorogit.
Nicu Vlădoianu sosește între timp la Bușteni, să vadă ce fac colaboratorii săi și să le mai dea idei...
— Cum o să compui o bucată muzicală pe pianul ăsta nenorocit, numai cu patru clape! Aveți nevoie de alt pian!
— Mi-ajung patru clape, răspunde Vasilescu, ca să scot o melodie cît mai autentică pentru Maria Tănase. Și, dacă Nicu Kanner împletește textul cu muzica mea, nădăjduim să oferim Mariei cîntecul și versurile pe care le așteaptă de la noi. Am dat textierului termen de cinci zile...
— Nu! Niciun termen, sare Kanner. Acum, pe pianul încărcat cu busuioc, în atmosfera plină de mireasma lui, simt că vom găsi ceea ce căutăm.
În două ore, muzica și textul sînt gata.
Se telefonează la București Mariei, care a doua zi după amiază sosește la Bușteni.
Îi place atît de mult... busuiocul răsărit pe cele patru clape, încît pînă la asfințitul soarelui, stăpînește și melodia și textul:
— Sînt gata s-o cînt chiar astă seară!
Vlădoianu, Vasilescu și Kanner o urmăresc, încîntați de ușurința cu care prinsese bucata și mai ales de ineditul interpretării.
La premiera spectacolului — cum vom vedea — noua stea din Constelație dă cîntecului: „Mi-am pus busuioc în păr“ o strălucire, care-l înscrie pe traiectoria unei cariere, nebănuită de cei ce-l făcuseră să răsară în climatul rece al Buștenilor, mîngîiați de legănarea pădurilor.
De la „Busuiocul“, răsărit și înflorit în răsadnița de la Bușteni, ca să fluture în părul Mariei, Ion Vasilescu — fertilul compozitor de muzică ușoară romînească — afirmă, cum relevă criticul J.-V. Pandelescu, o și mai puternică orientare către izvorul de inspirație folclorică.
Dacă „Țărăncuță, țărăncuță“, „Cu lăutarii după mine“ etc. scrise de compozitor în perioada de început a creației sale, poartă unele accente caracteristice melosului popular, „Mi-am pus busuioc în păr“ evidențiază și mai limpede faptul că melodica este alimentată din seva, niciodată secătuită, a folclorului nostru.
Lucrările tuturor compozitorilor o interesează și o ispitesc pe Maria Tănase să le interpreteze, mai ales în măsura în care conțin elemente de obîrșie folclorică.
Cînd încep repetițiile la Teatrul „Alhambra“, Ion Vasilescu roagă pe H. Mălineanu să repete cu Maria Tănase. Se străduiesc împreună să... plivească busuiocul.
Compozitorul și dirijorul H. Mălineanu era pe atunci doar un tînăr talentat, de viitor.
Amintindu-și colaborarea cu Maria, ne vorbește de impresia puternică, prilejuită de complexa și ascuțita ei sensibilitate, reflex al unei vibrații artistice neobișnuite.
— Maria dovedește, în cursul repetițiilor, o forță interpretativă ieșită din comun; cu fiecare zi, impresia dintîi se adîncește prin accentuarea deosebirii dintre „trăirea ei excepțională“ și „mediocritatea stridentă“, vehiculînd în acea vreme pe multe din scenele bucureștene. Mi-aduc aminte, mărturisește Mălineanu, cum în fața problemelor stilistice și mai ales ritmice ridicate de muzica ușoară, Maria nu se învoia să facă nici o concesie corsetului genului respectiv, potrivnic simțului ei interpretativ.