Bojdeuca de căsuță, cum o numește însuși Creangă, construită înainte de anul 1850, în mahalaua Țicău, cu o perspectivă încântătoare spre dealurile Ciric și Șorogari, cu prispă și cerdac, înconjurată de flori și arbori, cu un izvor în curte, păstrată întocmai ca-n vremea fără seamăn în care Ion Creangă trăia și scria în acest loc, și unde primise și pe Mihai Eminescu să locuiască, aproape o jumătate de an, în 1876, păstrează și azi același aer neasemuit. Vizitatorul va descifra și va înțelege mai bine și mai adânc opera genialului humuleștean, aflându-se în chiar locul în care această operă a fost închipuită și așternută pe hârtie, se va pătrunde de emoționanta prietenie dintre cei doi neasemeni scriitori.
Aici a trăit și scris Ion Creangă la manualele sale didactice, Amintirile din copilărie, Poveștile și Povestirile, din anul 1872 și până la 31 decembrie 1889.
La 15 aprilie 1918, Bojdeuca va fi declarată muzeu, fiind astfel prima casă memorială din România. Restaurată și reorganizată de mai multe ori, Bojdeuca s-a bucurat în anii din urmă de o atenție deosebită: s-a consolidat întregul spațiu din jur, făcându-se drenări speciale, s-au întărit pereții, s-a înlocuit dranița veche, s-a construit în curte o clădire nouă care adăpostește acum Expoziția documentară și o bibliotecă Ion Creangă, s-au descoperit noi valori, obiecte și cărți, care au intrat în patrimoniul muzeului. Exponatele originale au rămas toate în cele două camere: cea cu hornul asemănător celui din Humulești, și cea de curat, unde a găzduit pe Eminescu, precum și în cerdacul din spate în care cei doi prieteni priveau pe cerul plin cu minunății iar Eminescu îi povestea lui Creangă atâtea lucruri frumoase... frumoase...
Emoționante mărturii vorbesc despre truda recunoscută a scriitorului care știa că aceasta e treabă de gust nu de silință, privind masa de lucru cu teancul de hârtii cu nenumărate corecturi originale, tocul, lampa ș.a.