Am trecut în urmă cu câteva zile pe lângă această casă de poveste și nu mai știu pe unde mă aflam. Îmi dau însă seama din fotografie că este vorba de o casă construită probabil în prima jumătate a secolului XX, cu influențe tradiționale moldovenești.
Fațada este simplă, dar elegantă, dominată de un pridvor central cu arcadă și patru coloane rotunde, care îi oferă un ușor aer boieresc. Acoperișul din tablă ruginită spune povestea anilor trecuți. Deși degradat, el contribuie la autenticitatea imaginii.
Ferestrele, cu rame colorate în albastru-verzui, contrastează plăcut cu pereții albi și vorbesc despre farmecul discret al unei locuințe de sat. Se observă și urme de vegetație cățărătoare, probabil viță de vie, care odinioară anima fațada și oferea umbră.
Gardul metalic simplu și trotuarul din față sugerează că această casă a fost situată ani de-a rândul chiar la drum, integrată fiind mult mai intens în viața satului. Întregul ansamblu transmite liniște și o ușoară melancolie.
O pisică ce se odihnește la umbra porții aduce și mai multă tihnă locului. Dacă treci pe lângă această căsuță fără grabă, ai putea jura că timpul nu a plecat de aici. Doar s-a așezat și el liniștit pe prispă.