Treceți la conținutul principal

📺 Canal YouTube



🔔 Abonează-te la canal

Bustul lui Grigore Ghica Vodă

   Grigore al III-lea Ghica, domn al Moldovei între anii 1764-1767 și 1774-1777


   Bustul amplasat lângă piatra de mormânt a domnitorului (str. Ghica-Vodă nr.18, Iași), lucrat în piatră de artista Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu, a fost dezvelit în anul 1975.

Bustul actual 


   Vechiul bust, din marmură (autor: Karl Storck), inaugurat în anul 1875, pentru care realizase un proiect și Gheorghe Asachi, se află la Muzeul de Artă din Iași, după ce a fost restaurat. Așezat pe o coloană de marmoră de Lemberg de către Primăria orașului Iași, la propunerea consilierului Vasile Pogor, a fost ridicat în amintirea lui Grigore Ghica Vodă, decapitat de turci la 1 octombrie 1777. Pe lespedea de marmoră, așezată în mijlocul pieții Beilicului (1) („dricul“ târgului de altădată, unde se presupune a fi fost conacul turcesc în care s-a întâmplat tragedia), se află pe de o parte stema Moldovei și inscripția:

În amintirea lui Grigore Ghica V.V., ucis de turci la 1777, luna octombrie.

Țara recunoscătoare


   Pe cealaltă parte:

Grigore Ghica V.V. a protestat contra luării Bucovinei

   Iar la capătul monumentului este săpată următoarea inscripție:

Această piatră s-a ridicat de către Consiliul Comunal din Iași, în anul 1875, Octombrie 1.



Vechiul bust


   Nicolae Gane în Discursul rostit la inaugurarea monumentului comemorativ al lui Grigore Ghica Voievod spunea:

Să înălțăm deci către cer o rugă de jale pentru pomenirea acestui Domn nefericit și să împrospătăm astăzi în memoria noastră faptele sale patriotice a căror strălucire se revarsă atât de viu asupra mormântului său.
... această serbare de doliu a țării să o repetăm și anul viitor și în toți anii de-a rândul și să o înrădăcinăm în deprinderile noastre și ale copiilor noștri, căci exemple mari ades amintite hrănesc sufletul și hrănesc bunii cetățeni.

    Despre sacrificiul domnitorului, Mihai Eminescu remarca :

... la 1777 această răpire fără de seamăn s-a încheiat prin vărsarea sângelui lui Grigore Ghica V.V. Fărădelege nemaipomenită, uneltire mișelească, afacere dintre o muiere desfrânată și între pașii din Bizanț, vânzarea Bucovinei va fi o vecinică pată pentru împărăția vecină, deapururea o durere pentru noi.

     După o legendă culeasă de Eminescu se spune că, la Putna, în noaptea când a fost ucis Grigore Ghica Vodă s-au arătat semne, și anume: chipul lui Ștefan cel Mare din portret s-a schimbat de întristare, clopotul cel mare (Buga) al mănăstirii a început a bate singur la miezul nopții iar candela de pe mormântul lui Ștefan cel Mare s-a stins, deși avea untdelemn.
    Trupul Voievodului a fost înmormântat în biserica Sf. Spiridon din Iași iar capul său a fost ținut drept pildă în poarta Seraiului.

Postări populare de pe acest blog

Maria Tănase și o statuie care n-a avut nicio șansă

Maria Tănase în Parcul Libertății Numai Maria Tănase putea să lase în urmă o amintire atât de savuroasă încât să ne amuze și astăzi, zeci de ani mai târziu. Într-o fotografie celebră, artista stă alături de o statuie masculină, clasică, în toată „splendoarea” sa anatomică. În loc să se ferească, cum poate ar fi făcut oricare altă doamnă a vremii, Maria alege să zâmbească larg și să se joace cu ambiguitatea și curajul momentului. Privirea ei sugerează complicitate, ironie și un fel de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acea epocă. Cu aceeași naturalețe cu care cânta despre dor și iubire, ea demontează, într-un singur gest, decența înțepenită și rușinea de vitrină. Când statuia n-are rușine, de ce-ar avea ea? Această fotografie, dincolo de valoarea sa estetică sau documentară, surprinde esența Mariei Tănase: o femeie vie, sinceră, cu haz, care știa să râdă chiar și în fața unei bucăți de piatră. Imaginea a fost păstrată de Sachelari Sergiu și Petru Dumitru, din Bucureșt...

Biserica „Sfântul Nicolae” din Mășcăteni, o mărturie a credinței și a timpului

  Astăzi vă prezint frumoasa biserică din satul Mășcăteni, județul Botoșani, pe care am cercetat-o în luna septembrie a acestui an. Parcă însăși forma robustă a sfântului lăcaș vorbește despre numele localității – Mășcăteni.  Satul se află pe șesul din dreapta râului Jijia, în partea de sud a comunei Trușești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mășcătenii aveau o suprafață de 1363 de hectare, din care 570 erau ocupate de pădure, situată în partea de sud-vest. Populația era alcătuită din 67 de familii, însumând 266 de suflete, dintre care 50 contribuabili. În sat exista o biserică deservită de doi preoți și trei cântăreți. Tot aici se mai aflau 255 de vite, două cârciumi, trei comercianți și patru meseriași. Dar să pășim acum în istoria bisericii vechi. Un lucru care ar trebui să ne bucure la Mășcăteni este că acest sfânt lăcaș nu a suferit mari modificări, așa cum se întâmplă, din păcate, prin alte părți, în ultima vreme. Cu toate acestea, biserica ar avea nevoie astăzi de îng...

La „Căsuța din Povești” de la Vorovești

Cu mari emoții am poposit de curând la „Căsuța din Povești” de la Vorovești. Am pășit în gospodăria înveșmântată într-un verde nesfârșit a moșilor Ionică și Elena Gavril. În odaia caldă, înconjurați de frumoasa lor familie, am avut bucuria de a asculta povești autentice din lumea satului de odinioară, despre muncă, credință, obiceiuri și rostul vieții așa cum era trăită cândva. Pentru mine, această întâlnire a fost cu atât mai specială cu cât pe moșul Ionică și pe mătușa Ileana i-am cunoscut de când am deschis ochii pe lumea asta. Cu ei am crescut, i-am întâlnit mereu în manifestările tradiționale ale satului și le-am simțit întotdeauna bunătatea și rostul lor în comunitate. Acest documentar surprinde nu doar amintiri, ci și o atmosferă caldă, plină de liniște și înțelepciune, care încă mai dăinuie în casele vechi și în sufletele oamenilor. Fiecare cuvânt spus de moși poartă în el o lecție, o emoție și o parte din identitatea noastră. Cu siguranță, în timp această înregistrare va căpăt...