„Conștiința uneltelor o aveam singur și am crescut, în gândul meu, doar cu cei 10 - 12 mari din istoria filozofiei. Am debutat în istoria filozofiei sub auspiciile lui Descartes, Leibnitz și Kant...“
„De Platon m-am putut apropia, l-am putut anexa cultural, l-am putut clinti din ființa textului lui și interpreta botezându-l cum am vrut, cu numele lui Lysis de pildă, aproape în răspăr cu tradiția comentatorilor care, de cele mai multe ori, consideră dialogul acesta apocrif, subordonându-l oricum „Banchetului“, în timp ce eu deduc „Banchetul“ din „Lysis“.“
„Nu nesocotiți secolul 20; e un moment bun al culturii, care se întoarce cu egală grijă către trecut și viitor.“
„Până și Aristotel avea ulcer și era mai firav, și Platon, la bătrânețe, venea acasă plângând, din pricina răutăților sale filozofice. Marii esopici ai filozofiei sunt însă Malenbranche, Kierkegaard, Shopenhauer, Nietzche, Sartre și Jaspers cred, din lectura <<Autobiografiei>> căruia mi-a și venit ideea unui esopism existent în istoria filozofiei.“
„Dintr-un singur punct exterior filozofiei poți ajunge la filozofie: de la teologie.“
„Eu citeam Chateaubriand, și Cioran îmi vorbea ore întregi despre literatura cumnatului acestuia. Într-un restaurant francez, am stat să-i ascult vorbind o seară întreagă despre Leon Bloy, din care nu citisem un rând. Încercam să țin pasul cu ei dar nu reușeam; astăzi încep să cred că nu am greșit alegând bulevardele culturii. Cioran a sfârșit în aforistică, iar Mircea Vulcănescu, dacă ar fi trăit, ar fi făcut pesemne operă de enciclopedist, nu de speculație. Există un fel de a te pierde în cultura care nu se vertebrează ierarhicm și îi obligă mai târziu pe alții să facă operă de scafandru pentru a te recupera și a te scoate la suprafață.“
„Ce mă uimește la Eliade este capacitatea lui de a lua în serios locurile comune ale religiilor, lucru pe care îl vezi când îi citești literatura. Și cât de mult îmi place ideea lui că orice realitate profană are în spatele ei o concentrare de sacru. E în lucrul acesta, ca și în ideea lui Hegel, un fel de a te îndura de toate, de a le înnobila și mântui.“